Blogul Cabinetului Individual de Psihologie

Nu sunt o masina(2)

Carmen Apopei — Sat, 01 Jan 2011 19:23:55 +0000

Tot eu sunt, bebelusul pe cale sa se nasca, am promis ca revin.

Daca pana acum m-am pregatit, acum sosesc ! Adica ma nasc!

Foarte important: nasterea mea fizica nu este si nasterea mea psihica. Nasterea mea fizica este numai nasterea corpului meu, iesirea mea din corpul mamei mele. Nasterea mea psihica : asa cum corpul meu trebuie sa se adapteze la toate conditiile fizice ale noului mediu, psihicul meu are nevoie sa se adapteze la tot ce inseamna emotie umana. Este adevaratul inceput al vietii mele independente.

Ma intreb, o masina se naste tot asa?

M-am nascut, acum sa vorbim despre mine, nou-nascutul. Ce fac eu mai intai ? Toata lumea stie ! Strig ! Apoi dechid ochii si privesc !
Primul meu strigat este o manifestare energica fata de suferinta pe care o resimt fata de intrarea mediu total diferit de mediul intrauterin din care vin. De ce sufar ? Pentru ca nimic nu mai e la fel si simt ca ma sfasii in bucati si bombardat de atatea lucruri noi : lumina, cald sau frig, zgomote, presiunea atmosferica, multe atingeri, si simt tot cei jurul meu simt : bucurie, tristete, frica, calm, furie. Iata, simt cu tot corpul meu, cu toate simturile mele care functioneaza si cu tot sufletul meu.
Strigatului meu i se poate raspunde explicandu-mi tot ce se intampla. Am nevoie de cuvinte care sa-mi explice viata. De exemplu, sa mi se spuna : ,”e cald”, “e frig”, “ti-e foame”, “nu stiu de ce plangi, poate iti este frica”.

Prima mea privire este o privire patrunzatoare, foarte intensa si grava. Este expresia stupefactiei, uluirii mele profunde, pentru ca eu nu inteleg nimic din brutala intrerupere din ceea ce am trait inainte. Este expresia unei asteptari. Este o cerere de viata catre parintii mei. Cand, dupa nastere, ridic prima data ochii spre tine, mama, este inceputul intalnirii, a unui dialog intre noi doi.

Ma intreb o masina priveste, striga ?
M-am nascut, am strigat, am privit. Ce urmeaza ? Sa fiu alaptat !
Ce inseamna a alapta ? A hrani sau a da de mancare ? Ceea ce pot sa spun este ca atunci cand mama ma alapteaza, eu am nevoie de mai mult decat de lapte. Stiti ca alaptatul meu are trei faze ? Iata –le :
Absorbtie – in bratele mamei, mai intai imi calmez doar foamea inghitind laptele. E « treaba » mea sa ma hranesc si ma concentrez, sunt absorbit numai de mancare.

Dialog – in bratele mamei, dialogul privirii intre tine si mama (caut privirea, ochii mamei inca de la nasterea mea). Foamea mea s-a calmat, ma opresc si caut privirea mamei. Privirea, gura ei imi surad si eu de asemenea intind bratele spre mama si surad . Eu ma simt in siguranta, mama imi da bucurie si eu ii dau bucurie .

Reverie – in bratele mamei, hranit fizic dar si psihic, ma simt protejat, securizat si pot ma intorc si ma deschid cu incredere spre lumea inca atat de necunoscuta pentru mine si care ma sperie.

Iata,deci ca atunci cand ma alaptez, indiferent daca sunt alaptat la san sau cu biberonul, mi se da lapte, dar si caldura, suras, parfum, privire, cuvinte, intr-un cuvant fericirea, iar eu la randul meu dau fericirea mea . Si acesta este ciclul daruirii, care este baza pe care se construieste increderea, dragostea pentru viata.

Ma intreb, asa se intampla lucrurile si cu o masina ?

Dar tu, tu ai probleme, mama ?

Poate cand m-ai vazut ai fost deceptionata, poate ca nu ai simtit ca ma iubesti.
Poate te intrebi daca nu esti nebuna ca nu simti acel instinct matern despre care toata lumea spune ca exista.
Poate ca ai suferit mult cand m-ai adus pe lume.
Poate ca sunt altceva decat ai visat cand erai fetita si te gandeai cum va fi copilul tau.
Poate ti-ai spus, cand ai ramas singura cu mine : «dar ce -i asta ? » , « ce ma fac eu cu asta ? » .
Poate ca doresti sa ma iubesti dar simti ca ceva te impiedica sa-mi arati iubirea. Poate nu poti sa intelegi de ce plang, plansul meu devine insuportabil pentru tine.
Poate ai simtit teama ca ai putea sa-mi faci rau.angoasa pe care eu o traiesc din cauza acestei neputinte.
Poate ca ai vazut neputinta mea si asta te-a speriat.
Poate ai simtit multe alte lucruri.
Toate aceste lucruri exprima, reprezinta suferinta ta, mama. O suferinta, care, asa cum stii tu cel mai bine, este muta. Si poate te rusinezi, iti este frica de faptul ca vei fi judecata daca spui altora suferinta ta.
Dar, te intreb, mama, ce crezi tu ca se va intampla cu toata suferinta ta pe care nu o spui ?

De aceea, te rog, daca suferi, vorbeste, pentru ca eu nu pot vorbi pentru a-mi exprima suferinta.

Ma intreb, o masina sufera ?

Dupa tot ce v-am povestit mai credeti ca sunt o masina ?

Mama, voi toti, sunt sigur ca ati gasit explicatii care sa va ajute sa ma cititi .

Si de asemenea sper ca ati inteles, mai ales voi, mama si tata, ca este vorba de a fi cu mine, inca de la inceput, nu numai de a face un copil.

Si ca eu am nevoie nu numai sa fiu ingrijit fizic, ci si de atentia si caldura voastra, a mamei in special.
Pentru ca ratarea intalnirii mama-bebelus in primele luni de viata face foarte greu si uneori chiar imposibil de recuperat aceasta intalnire si poate insemna chiar pierderea pariului cu viata in cel mai concret mod posibil : singuratatea, incapacitatea de a trai , simti bucuria vietii, de a iubi si de a avea incredere in oameni . Din fericire asta nu se intampla prea des.

A fi impreuna asa cum am spus pana acum, mama si bebelus, din primele momente, primele luni de viata, este relatia pe care se va cladi dragostea si increderea pe care apoi copilul va putea sa le manifeste si fata de ceilalti oameni, fata de viata.

Si asa, eu, mama si tata vom putea trai fericiti impreuna cu ceilalti, sa ne bucuram de lume,de viata pana la adanci batraneti. Si asta in viata adevarata, nu in povesti .

Carmen Apopei
psiholog/psihoterapeut

Nu sunt o masina (1)

Liliana Munteanu — Fri, 17 Dec 2010 15:04:08 +0000

‘’NU sunt o masina’’ – scrisoare de la un bebelus pe cale sa se nasca

O masina este hranita cu benzina, ulei si apa , este spalata, i se schimba piesele. Utilizam masina si cand nu mai avem nevoie de ea, o punem in garaj. Cand masina nu mai functioneaza, o ingrijim, o reparam la Service.

Dar eu, bebelusul ?

Da, si eu sunt hranit cu lapte, sunt spalat, schimbat de pampers. Si nu stiu, sunt utilizat ? Este nevoie de mine ? Leaganul meu este un garaj ? Cand sunt bolnav sunt ingrijit si daca este nevoie sunt dus la Spital.

Deci, sunt oare o masina ?

NU, stiti si voi, EU PLANG si de asemenea SURAD !

Fac grimase, ma rasucesc, mananc dar si vomit uneori, pot sa refuz sa mananc, fac pipi, caca si multe alte lucruri care toate sunt mesaje.

Eu sunt ca o carte deschisa in care puteti citi toate mesajele mele pe care le puteti descifra foarte repede.

In continuare as dori sa va dau un fel de cod cu ajutorul caruia sa ma descifrati, explicatii despre ceea se bebelusul si mama traiesc in timpul sarcinii, al nasterii si imediat dupa aceea.

Pentru inceput trebuie sa va spun ca sunt un geniu !

Da, sunt un geniu, pentru ca inca de cand sunt in pantec sunt o fiinta care se formeaza dar care se si informeaza.

Vreti sa stiti cum ma formez ? Sa va povestesc despre capacitatile mele senzoriale si motorii. Sa le luam pe rand. Mai intai capacitatile senzoriale :

● simtul tactil – debuteaza cand am 7 saptamani, iar la 20 de saptamani simt cu tot corpul. Simt atingerea lichidului amniotic care-mi traverseaza corpul si in care ma scald.

● simtul echilibrului – debuteaza cand am 8 saptamani, iar la 20 de saptamani functioneaza complet. Am nevoie de acest simt pentru a –mi pastra echilibrul in pantecul mamei mele si sa nu ma las incolacit de cordonul ombilical.

● simtul gustului – debuteaza cand am 8 saptamani, iar la 18 de saptamani functioneaza complet. Gust lichidul amniotic, gust pe care il voi regasi si il voi recunoaste apoi in laptele mamei mele.

● simtul mirosului – debuteaza cand am 7 saptamani, iar la 25 de saptamani functioneaza complet. Celulele odorante se gasesc si sunt vehiculate prin lichidul amniotic. Asa imi voi recunoaste dupa nastere, prin parfum mama.

● simtul auzului – debuteaza cand am 8 saptamani, iar la 28 de saptamani functioneaza complet. Cel mai important, aud bataile inimii mele si pe cele ale mamei mele. De aceea, dupa nastere am nevoie sa fiu pus imediat pe pieptul mamei mele, pentru a –i reauzi inima.

● simtul vazului – cand am 20 de saptamani, pot deja inchide si deschide pleopele. Credeti ca nu vad nimic in uter ? Ba da, am o vedere interioara, psihica, asa cum aveti si voi cand inchideti ochii.

Si asta nu e tot.Sa vedetii ce capacitati motorii am !

Incep sa ma misc de la 7-8 saptamani, chiar daca mami nu-mi simte miscarile decat de la 18-20 de saptamani.

Pot descrie dezvoltarea mea motorie in trei timpi : in primul trimestru, am o activitate motorie aproape constanta, in cursul celui de-al doilea trimestru activitatea mea motorie incepe sa se restranga si sa fie mai precisa, mai coordonata, iar in al treilea trimestru este aproape organizata sub forma de comportamente !

Am spus ca ma si informez. Iata cum.

In viata intrauterina, simturile doar se formeaza si sunt pregatite pentru a-si indeplini rolul specific dupa nastere ; ele functioneaza intr-un mediu particular caracterizat inainte de toate printr-o omogeneitate constanta.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca toate simturile mele imi transmit in permanenta acelasi mesaj : nu exista nici o diferenta, totul este constant – nimic nu ma deranjeaza, orice nevoie imi este sarisfacuta imediat, orice lipsa este imediat corijata – paradisul, nu ?

Iata , deci ca toate simturile mele care functioneaza la capacitate maxima de la 4-5 luni ma fac sa traiesc o viata omogena – coerenta, regulata, uniforma.

Si ce credeti ca fac eu cu toate acestea ? Le inregistrez, inregistrez tot ce-mi transmit simturile mele. Cum ? Unde ? Sunteti curiosi ? Iata raspunsul : in teritoriile corticale libere.

Oamenii sunt singurele mamifere placentare care sunt dotate cu numeroase zone(teritorii) coricale libere in timpul dezvoltarii fetale. Adica cel putin 30% din zonele corticale ale fetusului nu sunt programate genetic, nu se 3cunoaste de la inceput ce rol, ce destinatie au.

Desi se cunostea existenta lor de la mijlocul secolului XIX, maternologia s-a gandit pentru prima data la importanta lor pentru fetus. Si a emis ipoteza ca, in aceste teritorii corticale libere se inregistreaza pentru totdeauna omogeneitatea vietii intrauterine, ce se constituie ca o baza biologica pentru dezvoltarea apoi a unei structuri psihice originale cu capacitatea de a resimti totalitatea.

Totalitatea, adica sentimentul de bunastare, de paradis pe care fetusul o traieste in uter ca urmare a omogenitatii mediului intrauterin. Omogenitatea conditiilor intrauterine este dublata de omogeneitatea simturilor.

Este prea complicat pentru voi, pentru tine, mama ?

Ceea ce vreau sa spun ca atunci cand vin pe lume nu uit fericirea pe care am trait-o in pantecele mamei si pe care am inregistrat-o in creierul meu, in ceea ce se numeste, asa cum am spus, teritoriile corticale libere. Si ca ma astept sa regasesc aceleasi conditii de omogeneitate, aceeasi fericire chiar din momentul nasterii mele. Si pentru asta, am absoluta nevoie de tine, mama.

Ma intreb, o masina are nevoie de tot ce am spus pana acum ?

Ei, am obosit, am sa scriu despre nastere in urmatoarea scrisoare !

Cu dragoste, Eu, bebelusul

Carmen Apopei

Psiholog/psihoterapeut

Caravana inimilor generoase

Liliana Munteanu — Wed, 15 Dec 2010 18:38:02 +0000

Eveniment in curs de derulare – strangem donatii pentru 18 decembrie, vom vizita 350 de de copii. Va asteptam cu drag!

Suntem un grup de voluntari care si-a propus sa daruiasca unor copii din centre de plasament sau scoli speciale un motiv de bucurie. Ne adunam de cateva ori pe an pentru a petrece timp cu acesti copii, desenand, dansand sau cantand alaturi de ei. Impreuna organizam o serbare cu scenete sau dansuri ori un concurs de desen, pentru ca ei sa poate sa-si exerseze talentele si sa-si manifeste inclinatiile artistice. Daca iti place ideea si ai o sambata libera, te asteptam sa ni te alaturi!

Mai multe detalii aici: http://caravanavoluntarilor.wordpress.com/

Ce inseamna a fi mama?

Carmen Apopei — Sun, 05 Dec 2010 17:06:09 +0000

Ce inseamna a fi mama?
O intrebare extrem de actuala in Romania zilelor noastre si care mi-a fost ridicata de discutiile recente privind reducerea concediului de maternitate. Probabil ca intrebarea completa este: ce inseamna sa fii mama in Romania? Am constatat ca reactiile majoritatii femeilor la reducerea concediului de maternitate sunt vehemente si la extreme. Semn ca mama, sentiment matern nu sunt percepute, intelese in semnificatia lor fireasca, naturala.
Am sa aduc cateva elemente din psihologia maternitatii care sper sa contribuie la o intelegere mai profunda a ceea ce inseamna mama, sentiment matern.
A fi mama se traduce prin a naste, a avea un copil.
A naste un copil. Cel mai simplu lucru din lume, doar copiii se nasc dintotdeauna. Asa sa fie?
Pentru a se naste un copil este nevoie, mai intai de o femeie si un barbat. Si de dorinta de copil a amandurora. Dorinta fara de care un copil nu s-ar naste niciodata, la om reproducerea nefiind un act pur biologic. Dorinta de copil care pentru fiecare din cei doi poate insemna fie o datorie de viata fata de parintii care le-au dat viata, fie dorinta de nemurire, fie a-si retrai propria copilarie, fie a fie egal cu mama sau tata, fie un imperativ social, fie creatie, fie…
Un barbat si o femeie. Un barbat care va fi tata; o femeie care va fi mama.
Inainte de a fi mama, la inceput a fost copilul, apoi fetita si femeia. O intreaga evolutie si dezvoltare biologica dar si psihica. La om ,maternitatea psihica se construieste pas cu pas, inca din momentul nasterii, trecand prin diferite stadii. Caracteristic este ca aceasta dezvoltare nu este nici liniara si nici omogena. Ea se face cu suisuri, coborasuri, opriri sau intoarceri din drum. Altfel spus, o intreaga istorie de nevoi, dorinte, asteptari mai mult sau mai putin satisfacute, conflicte mai mult sau mai putin rezolvate in relatia cu parintii, in special cu mama si ramase in inconstient. Si care toate vor reveni in prim planul vietii afective a femeii, atat in timpul sarcinii cat si al nasterii si in primele luni de viata ale bebelusului. Si care vor influenta relatia ei cu copilul, inca din timpul sarcinii. . Copilul este locul in care mama, dar si tatal isi vor proiecta propria lume psihica. Ceea ce va avea un cuvant greu de spus si dificil de prezis in dezvoltarea psihica a copilului.
In special nasterea, prin realitatea sa, pune femeie in fata realitatii vietii sale psihice din cele mai ascunse unghere ale fiintei sale. Este foarte important de precizat ca pe langa nasterea sa fizica, orice fiinta umana are nevoie si de nastere psihica. Adica, asa cum corpul trebuie ajutat sa se adapteze realitatii fizice, psihicul trebuie ajutat sa se adapteze realitatii psihice, rezonantei afective a biologicului. Pentru un copil nou-nascut, lumea nu are sens, nu intelege nimic din ce i se intampla si asta il sperie teribil, are sentimentul de a fi sfasiat in bucati. Iar sensul nu se poate construi decat intr-o relatie si in timp. Sensul se construieste prin ingrijirile acordate de mama, inca de la inceput in special prin ceea ce ea transmite inconstient in cursul ingrijirilor : tandrete, calm, frica, iubire, ura, tristete, durere, bucurie, siguranta…
Iata ca a naste si a fi mama nu se dovedesc a fi chiar cel mai simplu lucru din lume. Si cel mai bine se vede asta atunci cand intalnim dificultati materne. Sunt acele situatii, si nu sunt rare, in care sentimentele materne nu se manifesta in intregime. Mama doreste sa-si exprime acest sentiment, dar nu poate, desi sufera foarte mult ca nu se poate simti mama. Nu este ceva anormal si nici iesit din comun. Problema poate fi mai mult sau mai putin grava, ascunzand in general griji, obstacole pe care mama nu ajunge sa le identifice sa si le recunoasca, dar este intotdeauna trecatoare. Trebuie doar ca aceste dificultati sa fie recunoscute si ca mama, dar si tatal sa fie insotiti pentru a depasi aceasta situatie si a-si intalni cu adevarat copilul. In Romania despre dificultati materne nu se vorbeste, nu intereseaza pe nimeni official. Dar, in schimb, ele vorbesc prin numarul ridicat de copii abuzati, maltratati, cresterea numarului de avorturi, cresterea cazurilor de copii care sufera de tulburari psihice. Si, poate si in masuri ca cea de reducere a concediului de maternitate si in lipsa de reactie a mamelor.
As vrea sa va propun un exercitiu: incercati sa inchideti ochii, sa va lasati mintea libera si relaxata. Apoi, ganditi-va ca sunteti pe un drum spre inceputul vietii dumneavoastra si ca in acel moment, va intalniti mama. Care este primul cuvant, gand sau imagine care va vine in minte, ce i-ati spune prima data mamei dumneavoastra? E un posibil raspuns personal la ce inseamna a fi mama.
Am incercat sa ridic cortina acestei minunate, enigmatice, complexe si dificile scene a maternitatii psihice.
In final, as vrea sa spun ca un copil inseamna, in esenta, miracolul vietii. A fi mama inseamna a asigura ca acest mirocol al vietii, Erosul sa triumfe.

Carmen Apopei
Psiholog/psihoterapeut

Cerere in casatorie

Liliana Munteanu — Sun, 28 Nov 2010 20:50:31 +0000

La Scena. 27 noiembrie. Teatru.

Subiect controversat, casatoria a ajuns la teatru, sigur, de mai multe secole. In Russia, sa zic secolul XVIII, cneazul X vine la vecinul sau, emotionat, imbracat precum la bal, sa ceara in casatorie pe fata acestuia. Argumentul sau (intern) este ca are deja 35 ani, are tensiune si fata pare a fi potrivita, proximitatea invecinata fiind inca un avantaj. Vine fata si nici nu apuca sa faca o frumoasa introducere, ca se isca o disputa legata de un teren care oare cui apartine, fiecare declarandu-se posesor. Dialogul irupe cuvinte dure si cneazul este dat afara. Fiica afla motivul vizitei si tatal este nevoit sa-l reinvite pe cneaz inapoi. Dragalasenia fiicei nemaritate nu dureaza prea mult, pentru ca se isca un nou scandal legat de cainii de vanatoare a acestora. Fiecare tragand de calitatile excelente ale caninului sau. Incat cneazul lesina de furie. Insa ambii primesc ce si-a dorit (casatoria) cand acesta isi revine fara a-si mai aminti (intentionat sau nu) de contradictiile de mai sus.

Actul II si III sunt repici a celui de mai sus in alte spatii si timpuri, cu detalii actualizate. Se pare ca acest fenomen “casatoria” si cererea in sine – presupun adevarate furtuni (exprimate elocvent in piesa), momente de negociere imposibila date de Egouri mult crescute.

Este clar ca pactul social si natura relationala a casatoriei au propriul lor conflict, una vrei si alta trebuie. Compromisurile nu pot asigura durabilitate si mai ales armonie. Orgoliul nu poate accepta diferentele. Iar dragostea are prea putin de a face cu presiunile. Iata cum o seara de teatru poate fi clarificatoare, atat cat vrei sa intelegi.

Ma hranesc, deci evoluez

Liliana Munteanu — Sun, 28 Nov 2010 20:27:34 +0000

Titlul este numele conferintei din 27 noiembrie organizata de Qipa. Neasteptat, am participat la renasterea unui impuls mai vechi de a-mi reface si re-educa stilul alimentar de la unul normal la unul atent. De ce atent? Va fi demonstrabil din continutul de mai jos, cu extrase din conferinta (fara pretentia valorii de adevar absolut):

De ce mancam?

Decizia de a renunta la carne. Pentru sanatate, non-violenta (fata de animale), evolutia constiintei (exprimata si prin rafinarea stilului alimentar).

Nutritia: ce, cat, cum prepar, de cate ori, cum mananc? Studii, argumente, date medicale. De ex: pe un esantion, scaderea consumului de unt a dus la scaderea riscului cardiovascular. Moartea lenta data de aditivi, coloranti, elemente chimice, grasimi hidrogenate, vedeta 621 (vezi si Codez Alimentarius!). Sanatos: 30% fructe si legume, 30% cereale integrale, 15% lactate, 15% proteine vegetale/animale, restul – fast-food extrem de exceptional. Grasimi saturate(-)/nesaturate(+). Cruditatile – terapia pacientilor cu cancer (+). Folia de aluminiu (-). Sarea de Hymalaya (+). Stivia – indulcitor natural (+). Diferenta dintre Ma hranesc si Mananc. Ciocolata Neagra (+). Digestia – un mare consumator de energie. Alimentatia RAW.

Cele cateva elemente de mai sus mi-au reamintit de angajamentul meu fata de mine insami – de a-mi respecta corpul si de a-l hrani corect. Urmeaza o aventura a informarii (a si inceput cu documentarul Monsato), iar dimineata am savurat o salata incredibil de simpla: salata verde, marar, castraveti, masline fara sare, miez de nuca si migdale.

The Bass Player

Liliana Munteanu — Sun, 28 Nov 2010 20:09:06 +0000

ICR. Festivalul de Film Irlandez. Documentar.62′, 2009, regia Niall McKay

Pe masura ce anii se aduna, relatia tata-fiu evolueaza. Tatal este un artist, canta la contrabas. Fiul urmeaza si el o cariera artistica – regizor. Fiul memoreaza relatia cu tatal in acest documentar, probabil pregateste un album de memorie, dat de teama ca intr-o zi, tatal nu va mai fi. Intreg documentarul aduna amintiri din viata fiului si a tatalui. Fiul pune intrebarile pe care nu le-a mai pus, gata sa le inteleaga din prisma unui adult, responsabilizat de prezenta camerei de filmat. Tatal raspunde, onest si linistit. Calatoria dialogului este si o calatorie reala, intoarcerea acasa din Elvetia, loc unde a petrecut acel scurt timp cu marea sa iubire, decedata prematur. Calatoria este si ea sinusoidala, adevarurile rostite rascolesc inima, probabil si mintea, panicandu-se cu un atac cerebral… din fericire supravietuitor. Nevoia de initiere a fiului si asumarea masculina se materializeaza printr-o cerere in casatorie, filmata si ea, in puritatea sa autentica. Bucuria se sarbatoreste in padure, in sunetele unei viori si fosnetul frunzelor incantate. Iar tatal isi gaseste linistea pe marginea unui lac, intr-o rulota, insotit de contrabasul sau fidel.

“Share” de extraterestru

Liliana Munteanu — Sun, 28 Nov 2010 12:01:44 +0000

“Miracles are not the exception to the rule.. They are the natural, true order of the things.”

Bashar

Am investigat un material care vobeste despre vizita unui extraterestru Bashar materializat in chipul uman al lui Darryl Anka. Sigur, poate suna a orice teorie conspirationala sau farsa umana, dar ceea ce consider a fi mai relevant, este continutul spuselor sale. Mai jos voi reda cateva idei si va invit sa le analizati conform propriei logici, pornind de la premisa ca acest extraterestru chiar exista si ne comunica si curiozitatea fata de acest continut:

Despre modelul fundamental al Structurii Existentei

1 Tu existi/esti.(EU SUNT)

2 Totul este Unul, iar Unul este tot.

3 Ceea ce lansam ca forma gand, se manifesta (actiune-

reactiune/cauza-efect/culegi ceea ce semeni).

4 Singura constanta din Univers este schimbarea (cu exceptia celor 3 de mai sus care sunt imuabile)

Relatia cu realitatea:

Exista vibratie si acordare la frecventa. Ca sa aduci in viata ta o realitate specifica trebuie sa devii acea vibratie (vezi si The Secret). Fiecare credinta te face sa vibrezi pe un set unic de frecvente. Toate “versiunile” posibile ale realitatii tale deja exista. De fapt, ele co-exista – chiar sub

nasul nostru – chiar AICI si ACUM. Totusi, majoritatea acestor “versiuni” ne sunt invizibile, ele devenind “vizibile” doar atunci cand ne “acordam” (prin crezurile noastre), pentru a deveni compatibili si a rezona cu frecventele unei anumite “versiuni”.

“A crede inseamna a vedea”(Ceea ce credem determina ceea ce percepem!)

Universul este holografic. Totul este o holograma a mai multor holograme.

Nu este necesar sa creezi o versiune, ea exista deja, trebuie doar s-o alegi si s-o lasi sa patrunda prin vizualizare, simtire si actiune in realitate. Deja ai tot ceea ce iti doresti.

In cazul problemelor, este bine sa fie numite provocari. Rezolva imaginar, observa si transfera in real.

Suferinta nu este necesara. Suferinta se datoreaza ignorantei (nu stim cine suntem intr-adevar – nu ne stim rolurile in viata, nu constientizam puterile noastre creative, nu suntem constienti de instrumentele pe care le avem la dispozitie, supraincarcarea mintii fizice care nu este creata pentru a controla realitatea exterioara).

Cum sa traim in modul in care suntem conceputi?

Sa devenim pur si simplu pasionati! Sa simtim acea curgere lina a energiei.

Urmeaza emotia cea mai profunda, cu integritate.

Sa ai incredere in sincronizarea proprie.

Toate credintelel sunt la fel de valabile. Oricare credinta va fi validata de situatiile, experientele de viata specifice conform propriei asteptari.

Prezentul nu este rezultatul trecutului, prezentul este rezultatul prezentului.

Continuitatea este o iluzie asa cum continuitatea din filme este tot o iluzie deoarece exista 24 de cadre pe secunde care se succed rapid. Prin urmare continuitatea este optionala. Trecutul conduce progresiv catre prezent, dar nu genereaza prezentul. Si asa cum filmele se pot schimba brusc de la o scena la alta, in mod similar o poti face si tu.

Frica inseamna ca tu crezi ca un scenariu, despre care iti doresti enorm sa nu se intample, este foarte probabil sa se intample. Prin urmare, frica te instiinteaza despre credintelel tale.

Judecata inseamna sa invalidezi ceea ce nu preferi. Ori de cate ori judeci orice, concentrandu-ti atentia asupra acelui lucru, tu faci schimb de energii si astfel, devii acea vibratie. A prefera un lucru nu necesita invalidarea celorlalte lucruri pe care nu le preferi.

Iubirea inseamna a cunoaste merituozitatea, onorabilitatea si demnitatea a tot ceea ce exista.

Personalitatea – asa cum prisma imparte lumina alba in culorile sale componente si personalitatea separa energia holistica in 3 componente: convingeri; emotii; tipare de gandire si actiune.

Sursa text.

“You are always learning and always teaching. Everyone is an equal teacher, and equal learner. It makes you an equal sharer. And you learn by doing – that is how you learn most quickly – by doing the thing you wish to learn about, in whatever way you are capable of doing it first.”

Bashar

In the Shadow of the Moon

Liliana Munteanu — Tue, 23 Nov 2010 18:18:44 +0000

In the Shadow of the Moon – documentar prezentat în cadrul British Documentary din 22 noiembrie 2010.

Au fost în total 9 aselenizări. Kennedy a susținut cu pasiune și încredere proiectul Apollo, fusese asasinat înainte de a savura succesul astronauților. Neil Amstrong, primul care a pășit pe lună, a exclamat: Un pas mic pentru un om, un pas mare pentru lume. Și ce au însemnat de fapt pașii pe un nou (primul altul decât Pământ) corp ceresc? Asta ne împărtășesc astronauții a căror perspectivă despre viață s-a modificat. De pe Lună acoperi Pământul cu un deget, spune unul din astronauți. Experiența aceasta are implicații asupra perspectivei asupra importanței micilor probleme care ne invadează mintea, ratând în acest fel esențialul. Din spațiu suntem mici, foarte mici, invizibili… De pe Lună, văzând Terra așa de fragilă, conștientizezi că de fapt avem șansa unei oaze, a unui loc special și începi să te simți norocos și crește în tine un sentiment al protecției și respect față de locul care te găzduiește primitor. Pustiul din cosmos l-a făcut pe unul din astronauți când s-a întors să meargă în locuri aglomerate și să mănânce înghețată. Un altul a devenit spiritual și a înțeles că este mai mult decât o coincidență faptul că pe Terra e viață și locul ei este perfect calculat în sistemul galactic. La întoarcere, astronauții au văzut tipul de atmosferă poluat deasupra orașelor și au reflectat mai mult asupra poluării. Și mă întreb, oare e nevoie pentru fiecare o călătorie pe Lună pentru a înțelege cine suntem?

Mentorat

Liliana Munteanu — Tue, 23 Nov 2010 18:14:55 +0000

Cursul din 21 noiembrie 2010 cu tema Mentoratului a avut următoarele obiective: definirea conceptului de mentor și elementele din profilul acestuia, mentorul în contextul Serviciului European de Voluntariat, cele patru etape ale relației mentor-mentee, planul de dezvoltare personală cu ghidul My Journey. Fiecare obiectiv a fost atins prin metodele experiențiale în cadrul cărora participanții au creat și descoperit în echipe conținutul fiecărui obiectiv. Profilul mentorului a fost realizat făcând o reclamă, mentorul în context SEV a fost rezultatul unei conferințe de presă cu expert și jurnaliști, cele patru etape ale relației au fost puse în scenă – teatrul de păpuși, iar ghidul My Journey a fost pus în aplicare pentru o experiență directă pentru viitorii mentori.

În România conceptul de mentorat și practica acestuia este într-un stadiu incipient. În Vest, această practică funcționează din anii 20 ai secolului precedent. Programe precum: Big bothers – Big sisters, 100 de negri, Fiftheen, Young Mothers, Jamy, peer mentoring, online mentoring, grup mentoring etc etc sunt inițiative care sprijină depășirea crizelor existențiale și de identitate prin persoane care s-au confruntat la rândul lor cu acestea și le-au integrat cu succes. Scopul unui mentor este să facă un transfer de experiență, să provoace și să susțină atitudinea autonomă a mentee-ului. Și aceasta se pote aplica în orice etapă a vieții, în orice domeniu sau dificultate.

Fotografiile de la curs pot fi dovada dinamicii și a provocării participanților, presărate cu focus, curiozitate și umor.